Pages

28 mars 2011

UNA SCAPPATA

Purtatu da un ventulellu
U ghjornu pianu finisce,
Mi porta cum'un riposu
Dentu ancu à l'acellu
Chì à u luntanu sparisce
Un volu più graziosu.

U sole si n'hè andatu
À fà lume à l' altru mondu,
Face locu à la luna
In 'ssu celu tantu stellatu
U mo sguardu trova ribombu
In 'ssi culori di furtuna.

Mi carezza u ventulellu
Hè serenu stu mumentu,
Ponu cantà e malacelle
À l'intornu di u castellu
Nun mi portanu spaventu
Sott'à lu focu di e stelle.

Cum'è quandu nasce un fiore
U core di a natura
Mi ralegra cù amore,
Quand'ella m' offre e so ore
Cù la so mente sicura
Mi lascia cum'un favore.

L'arburu perde e so fronde
Fendu un mantelu à la terra,
Copre cusi li chjassi
È à l'ombra di ste stonde,
In sti lochi di a serra
Ci vuleria perde li mo passi.

Dui bracci m'hanu pigliatu stasera
Mi stinghje è nun fughju,
È u mo core ùn' addispera,
Per nun rompe un silenziu nun mughju
Offrendu a mo anima à sta notte.

 Un poème de Ghjanpa 

5 commentaires:

  1. Anonyme19:00

    O Flori amicizia di Lozzi

    RépondreSupprimer
  2. Anonyme00:40

    Magnifique!
    Limpia

    RépondreSupprimer
  3. Anonyme20:08

    J'aime particulièrement la 3ème strophe.Ventulellu,quel joli mot !

    RépondreSupprimer
  4. La sérénité et le bien-être, le vide dans ma tête et le plaisir de lire ce poème à haute voix, voilà ce que j'ai ressenti a la lecture de ton poème
    t'abbracciu cucci

    RépondreSupprimer
  5. Anonyme10:54

    A puesia di l'amicu Ghjuvan Paulu ci face piacè. Questa quì era esciuta in u libru A' l'alba di u veranu, in 1987.

    Luigi

    RépondreSupprimer

Remarque : Seul un membre de ce blog est autorisé à enregistrer un commentaire.