06 septembre 2009

UNA BELLA PUESIA d'une lectrice de Rapale, que nous adresse Ghjanpà Dinù... Mi pesa più chè più di fà fronte a i ghjorni duve ùn cì si più, E le notte bianche, duve tu si presente, pesanu ancu di più. Rimore e silenziu mi parlanu di tè senza mai piantà. Volt'e gira la storia, ùn esiste manera pè fà ridiventà, Dinù... Ghjè "dinù" a preghera chè mandu, Solu "dinù". Eiu ùn dumandu Nunda di più ! Vogliu, di le mio mane, custruì i dumani felici e leggeri, In un giardinu piatu, d amore suminatu, chì s assumiglia a eri. E guardà ti balla, in una valza scema d un pudè la pienta, Volte e gira la valza, d una vità nuvella chì ti vogliu inventa, Dinù... Ghjè "dinù" a preghera chè mandu, Solu "dinù". Eiu ùn dumandu Nunda di più ! Dinù a lu to latu, e sente lu to fiatu, a to risa, u t amore. Mette focu a i ghjorni chì fermanu cutrati, pinghje li di calore. Amaestra lu tempu da pudè ne fà firmà i so minuti, Parla pianu pianu, palisa i secreti, i sintimi taciuti, Dinù... Ghjè "dinù" a preghera chè mandu, Solu "dinù". Eiu ùn dumandu Nunda di più ! Titic htpp://versume.blogspot.com

1 commentaires:

À 13:22 , Anonymous Anonyme a dit...

Bellissima puesia !!

 

Enregistrer un commentaire

Abonnement Publier les commentaires [Atom]

<< Accueil